luni, 4 mai 2015

O atingere cât 1000 de cuvinte

M-a atins. A început cu inima şi mi-a spus că voi fi un om ca o rază de soare ce-ţi mângâie faţa după o ploaie torenţială de vară. Apoi mi-a atins chipul, mi-a spus că voi avea putere să-ţi zâmbesc şi să-ţi spun o vorbă bună indiferent de tumultul meu interior. A ajuns apoi la mâini...mi-a spus că i-au plăcut mult unghiile mele roşii. A râs sonor, apoi a spus că mâinile mele sunt special create să te poată îmbrătişa când vei avea nevoie. Spunea că sunt atât de cuprinzătoare încât nu există nici limită de imbrăţişări, nici de îmbrăţişaţi...
Apoi, la final mi-a atins picioarele şi mi-a spus că ele mă vor ajuta să fiu bine ancorată. L-am întrebat la ce-mi foloseşte? Mi-a spus că atunci când o să cunosc lumea cu bune şi cu rele vrea să fie sigur că nu o să fug speriată. Atunci, eu am fost cea care a râs şi i-am spus că ştie multe despre mine dar se pare că nu ştie un lucru banal, că nu aleg niciodată calea cea mai uşoară. Apoi, i-am atins umărul cu o îndoială în suflet, am vrut să mă asigur că poate căra în continuare povara tututor. 






Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Trimite-mi părerea ta cu privire la acest subiect!


I am digitally distinct! Visit onlineIDCalculator.com
>