joi, 30 aprilie 2015

Sunt roşie...până-n vârful unghiilor

     Că nu mi-e teamă să pun culoare pe mine, asta se vede de la distanţă, dar de ce-mi place în mod particular roşul şi derivatele lui, voi povesti numaidecât.
     Totul începe cu roşul din obrajii oamenilor tineri, îmbrăţişaţi de viaţă, sănătate şi iubire. Roşul amurgului târziu îmi înflăcărează existenţa, mă face mai puternică, mă stimulează mental şi emoţional. Când mă gândesc la această culoare imi conturez în imaginaţie elemente de înflăcărare, încredere, entuziasm, sănătate, viaţă, ardoare şi tinereţe năvalnică, cu tot ce implică ea. 

     Da, sunt roşie până-n măduva oaselor, îmi place albul mâinilor în contrast puternic cu roşul unghiilor, verdele ochilor în contrast cu roşul părului, banalitatea outfit-ului contrastând cu declaraţia de eleganţă date de geanta sau de pantofii roşii, povestea fără cuvinte spusă de rochia roşie pe care o port. Preferat rămâne însă roşul buzelor asemenea frăguţelor aşezate pe un pat de îngheţată de vanilie într-o zi toridă de vară. 
Pentru mine, niciodată, dar absolut niciodată nu este prea mult, el este cea mai frumoasă declaraţie de iubire pe care o ofer vieţii şi aleg să o etalez zilnic ca pe o haină de sărbătoare.



“Când nu ştii ce să porţi, alege ceva roşu.”  zice Bill Blass


Eu aş reformula: Când nu ştii ce să porţi, alege o ie tradiţională şi un ruj roşu, vei permite magiei sa pătrundă în viaţa ta''.





Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Trimite-mi părerea ta cu privire la acest subiect!


I am digitally distinct! Visit onlineIDCalculator.com
>