duminică, 5 aprilie 2015

Florile mele

     Incă de mică au existat câteva persoane în viaţa mea care mi-au marcat existenţa, toate cu nume de flori. 
     Flori, mătuşa mea, atunci când venea la noi în vizită nu mă mai duceam la grădiniţă cu săptămânile doar ca să stau lipită de ea în permanenţă. Mi-a făcut ''cel mai somalez'' brad de Crăciun pe care l-am avut vreodată ca şi copil :)) şi ne-a facut să ne simţim minunat alături de ea de sărbători, moment pe care mi-l voi aminti cu mare drag mereu. Îmi amintesc de toată iubirea pe care mi-a oferit-o când eram mică şi ţin nespus la ea. O femeie cochetă şi haioasă, cu un simţ al autoironiei care iţi dă crampe de la atâta râs. Sper să am farmecul ei când ''voi fi mare''.
     Flori, prietena mea încă din clasa I până în prezent, cu care făceam piese de teatru în casă, piese care aveau legătură strictă cu noile tendinţe în FASHION şi ''avuţie'', ne prefăceam că bem şampanie din suporturile de lumânare din cristal. Cu ea nu trebuie să vorbesc prea des, îmi ştie sufletul de departe, chiar din Italia.
     Mamaia mea, Florica, modelul meu de eleganţă, gospodină, mamă, bunică. O femeie cochetă, bună la suflet, fără pereche, cu o vorbă bună pentru toată lumea şi extraordinar de puternică. Nimic nu o putea doborâ şi alături de ea simţeam că pot muta munţii din loc, de altfel toţi simţeam asta. Acum, este aceeaşi, doar că s-au instalat consecinţele vârstei care îi mai estompează din trăsăturile de femeie-minune!

Cine n-are floricele ca ale mele este un om ceva mai sărac şi trist. Căutaţi-le şi când le veţi găsi, asiguraţi-vă că nu le daţi drumul!

La mulţi ani, fetelor!
Raluca



Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Trimite-mi părerea ta cu privire la acest subiect!


I am digitally distinct! Visit onlineIDCalculator.com
>