marți, 24 februarie 2015

Dacă vrei să simți, trăiește!

    Asculți muzică, muzică de-aia de te bucuri cu adevărat că trăiești, de-aia de aducere aminte, de-ți răscolește sufletul. Ai o poftă nebună de viață, de a fi veșnic tânăr, de dor și iubire de oameni! Nu-i cauți zilnic, de multe ori le vezi activitatea online și nu reușești să le dai măcar un semn că ai văzut și că te bucuri pentru tot ce li se întâmplă bun și te întristezi pentru tot ce li se întâmplă rău.
     Viața ți se derulează prin fața ochilor și îți dorești să iei legătura cu acei oameni chiar astăzi, să le transmiți sub orice formă că în ciuda faptului că nu v-ați mai văzut, tu simți că n-au trecut mai mult de câteva zile, că totul a rămas la fel. Nu mai ești la curent cu ce se întâmplă în viața lor în detaliu, nici ei nu știu ce mai e cu tine și totuși e bucurie sinceră când îi vezi, când știi că sunt bine și nu vrei să știi mai multe detalii. ABSOLUT DELOC! S-ar pierde puțin din farmec și cum viața îți oferă atâtea ocazii să te iei în serios, nu prea simți nevoia s-o faci acum. Ai o doză de egoism, nu te interesează dacă sentimentele lor sunt similare, poate că nici măcar nu sunt, gândul ăsta te întristează puțin, cert este că ți-a fost dor de ei și pentru că-ți era puțin dor de vechiul TU. Vrei doar să-ți zâmbească, să se bucure măcar aparent că te văd, să se bucure că v-ați întâlnit în ciuda programului atât de ocupat. Brusc iți revine în minte aceeași muzică, cea care te-a făcut să te bucuri că trăiești, nici nu prea auzi ce zic ceilalți, muzica din capul tău acoperă toate căile de comunicare verbală, pentru că simți că nu prea contează acum cuvintele. Au rămas doar amintirile să comunice pentru voi.

Nici nu era neapărată nevoie să vă vedeți mai des, nici nu simțeai nevoia să le povestești ce e cu tine, ar fi fost prea mult și prea profund. Atât de profund vrei să fii cu alta ocazie, acum vrei doar să îți imprimi pe retină zâmbetele, privirile, imaginea lor. Ți-ai creat o legătură cu acești oameni, timpul a trecut, ați mers mai departe și cumva reușiti să vă reîntoarceți la un numitor comun de fiecare dată, așa cum te întorci la casa părintească.
O să-i mai revezi, știi asta, speri cu maximă sinceritate și decență să le fie bine.

Apoi, chiar în clipa următoare uiți cu desăvârșire de ei, ești preocupat cu viața ta așa cum și ei sunt cu ale lor...și nu te simți vinovat pentru asta...nici nu trebuie, ai alte etape de trăit și mai ales atâtea etape de încheiat!

sursa  https://katorzeh.files.wordpress.com/


Iți mulțumesc pentru timpul petrecut pe BLOGUL meu!

Un comentariu :

  1. Da, poate ca ai dreptate, dar sunt atatea si atatea momente pe care le-ai petrecut cu acei oameni, incat nu poti sa nu te intrebi unde si de ce s-a produs ruptura. Sunt persoane carora nu le-ai mai spus ce ai facut azi, ieri sau in ultima jumatate de an. Sunt zile in care treci pe niste strazi si iti vin in minte clipele petrecute impreuna acolo si pe fata ta apare un zambet, poate unul nostalgic, dar unul adus de ei. Poate ca oamenii vin si pleaca din vietile noastre. Nu stiu...

    RăspundețiȘtergere

Trimite-mi părerea ta cu privire la acest subiect!


I am digitally distinct! Visit onlineIDCalculator.com
>